În bucătărie, oul este cunoscut pentru rolul său de agent de legare. El ajută ingredientele să se unească, oferă consistență și menține preparatele compacte în timpul gătirii. Tocmai de aceea este nelipsit din rețete precum chiftelele, perișoarele sau drobul, unde se dorește o textură bine definită și aerată.
La sarmale, însă, lucrurile stau diferit. Bucătarii cu experiență explică faptul că oul nu doar că nu este necesar, dar poate afecta negativ rezultatul final. Sarmalele se gătesc lent, timp îndelungat, iar oul, prin coagulare, poate transforma umplutura într-una prea compactă și elastică. În loc de o textură fragedă și suculentă, sarmalele pot deveni tari și seci.
Restul se află pe pagina următoare.