Continuarea aici….

a luat o lopată.

Timp de câteva ore, sub privirile întregii străzi, a curățat singur mizeria de pe mașină și din fața porții. Fiecare lopată ridicată era o lecție pe care nu o mai putea ignora.

La final, obosit și murdar, s-a apropiat de gardul Tanti Mariei.

„Îmi pare rău”, a spus cu voce joasă. „Am greșit.”

Bătrâna nu i-a răspuns imediat. S-a uitat la el, apoi la florile rupte.

„Nu mie trebuie să-mi arăți cu vorbe”, i-a spus. „Ci cu fapte.”

A doua zi, Vali a adus pământ bun,
lalele noi și a reparat straturile pe care le distrusese. Nu a mai aruncat niciodată nimic peste gard. Iar când o vedea pe Tanti Maria măturând curtea, o saluta cu respect.

Pentru că uneori, viața nu îți dă o lecție în șoaptă.

Uneori ți-o pune chiar pe capota mașinii.lalele noi și a reparat straturile pe care le distrusese. Nu a mai aruncat niciodată nimic peste gard. Iar când o vedea pe Tanti Maria măturând curtea, o saluta cu respect.

Pentru că uneori, viața nu îți dă o lecție în șoaptă.

Uneori ți-o pune chiar pe capota mașinii.

Restul se află pe pagina următoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *