Florin a fugit spre interiorul iahtului.

Dar doi membri ai echipajului au apărut din salon și i-au blocat drumul.

Radu s-a uitat
la Valeria.

— Tu…

Ea și-a scos telefonul din halat.

— Eu.

Fața lui s-a albit.

— De când știai?

— De când te-am auzit discutând despre cum urma să-mi lași pantoful lângă balustradă.

Radu s-a uitat imediat spre pantof.

Era încă acolo.

În acel moment a înțeles.

Totul era documentat.

În câteva minute, oamenii trimiși după apelul lui Diego au urcat la bord împreună cu autoritățile.

Dar surpriza cea mai mare pentru Radu a venit după ce Valeria a fost dusă într-un loc sigur.

Diego o aștepta.

Iar lângă el se afla Ernest.
— Tată!

Valeria a alergat spre el.

Ernest a strâns-o în brațe.

Pentru câteva secunde, niciunul n-a spus nimic.

Apoi Valeria s-a desprins.

— Știau traseul tău de marți.

— Nu mai există nicio călătorie marți.

Diego s-a apropiat.

— Și nici cele 300 de milioane nu sunt acolo unde crede soțul tău că sunt.

Valeria l-a privit.

— Ce înseamnă asta?

Ernest a oftat.

— Contractul prenupțial pe care Radu a insistat atât de mult să-l semneze conținea o clauză pe care se pare că n-a citit-o suficient de atent.

Orice tentativă de fraudă asupra
bunurilor Valeriei sau orice document semnat în numele ei fără autorizare declanșa suspendarea imediată a drepturilor patrimoniale rezultate din căsătorie.

Iar procura falsificată devenise una dintre cele mai importante probe împotriva lui.

În zilele următoare, ancheta a scos la iveală mult mai mult.

Radu avea datorii uriașe.

Florin contactase oameni pentru a pregăti presupusul accident al lui Ernest.

Iar Tereza trimisese mesaje în care discuta ce poveste urma să ofere familiei după „dispariția tragică” a Valeriei.

Niciunul dintre ei nu mai putea pretinde că fusese o glumă sau o conversație
scoasă din context.

Câteva săptămâni mai târziu, Valeria s-a întors pentru prima dată în apartamentul în care locuise cu Radu înainte de nuntă.

Și-a luat lucrurile într-o singură după-amiază.

Pe noptieră se afla fotografia lor de la cununia civilă.

Radu zâmbea.

Tereza stătea în spatele lor, cu mâna pe umărul Valeriei.

Valeria a privit fotografia câteva secunde.

Apoi a pus-o cu fața în jos.

Tatăl ei o aștepta lângă ușă.

— Ești gata?

Valeria și-a luat valiza.

— Acum da.

În lift, Ernest a întrebat:

— De ce nu mi-ai spus niciodată că

Restul se află pe pagina următoare.